Liviu Vasilica a fost unul dintre cei mai talentati interpreti pe care i-a avut muzica populara romaneasca. Artistul a vazut lumina zilei pe 2 iulie 1950 in comuna teleormaneana Plosca. A iubit cantecul si portul popular teleormanean din primii ani ai vietii, fiind fascinat de Maria Tănase ale carei cantece le asculta cu mare atentie la radio si de marele rapsod al Teleormanului, Gogu Ivascu de la care a deprins primele sale cantece: “De la el am invatat primele mele piese… Stateam cu orele pe langa maestrul meu, jumatate haiduc, jumatate rapsod, si-l iscodeam sa-mi mai cante …”.

Liviu a avut o activitate culturala intensa inca din copilarie. La scoala generala a inceput sa se ocupe de dansuri populare pentru ca mai tarziu, la liceu si in anii studentiei (1974-1980), talentul sau sa devina din ce in ce mai evident. Repertoriul original, autenticitatea si stilul arhaic de interpretare a cantecului vechilor rapsozi teleormaneni avea sa ii aduca clasarea pe primul loc la toate etapele nationale ale Festivalurilor Artei Studentesti si recunoasterea unor renumiti specialistilor in folclor ca Ludovic Paceag si Emilia Comisel.

A debutat in celebra emisiune Tezaur Folcloric readucand in fata publicului iubitor de folclor cantecul barbatesc de grup, foarte cunoscut in Teleormanul natal si costumul traditional teleormanean din care nu lipsea ipingeaua si opincile cu obiele. Era adeptul pastrarii autenticitatii portului popular traditional, a melodiilor si textelor pe care le culegea in marea lor majoritate de la taranii teleormaneni.

Primele inregistrari le-a facut cu etnomuzicologii Steluta Popa si Speranta Radulescu la Institutul de Etnografie si Folclor “Constantin Brailoiu” unde, dupa cum marturisea Liviu intr-un interviu, le dadea mari batai de cap inginerilor de sunet datorita chiuiturilor sale ce aveau repercusiuni asupra aparatelor de inregistrat.

Liviu Vasilica a cautat sa se identifice cu maniera deosebita prin care taranul teleormanean interpreteaza cantecul popular care, spunea el: “atrage ascultatorul prin forma de adresare: “doda, neica, ba”, cantaretul striga la tine, adica, sa-l asculti, te trage de maneca, e o forma extraordinara de a atrage atentia asupra lui, iar chiuitul acela ascutit cu care se termina uneori versurile e o explozie a unui sentiment, explozie de vitalitate, de traire”.

Desi aborda o interpretare arhaica a cantecelor vechilor lautari si rapsozi teleormaneni repertoriul, specific teleormanean, era cat se poate de original si viu. Vocea sa puternica, taraneasca l-a evidentiat in fata specialistilor si a publicului inca de la primele apartii. A reusit sa obtina numeroase premii I, distinctii si premii de popularitate la festivaluri si concursuri de folclor ca: Festivalul “Maria Tanase” (Craiova), Festivalul “Maria Lataretu” ( Targu-Jiu), “Cantecele Muntilor” (Sibiu), “Florile Ceahlaului” (Piatra-Neamt), “Trandafir de la Moldova” (Iasi) s.a.m.d.

Pentru activitatea sa interpretativa, autenticitatea si diversitatea repertoriului a primit o serie de premii: Premiul de excelenta al Consiliului Judetean Teleorman; Premiul Mass-Media al postului de televiziune Antena 1; in anul 1999 Premiul “Ethnos” din partea Centrului National al Creatiei Artistice si a Ministerului Culturii si Premiul de excelenta al Jandarmeriei Romane pentru intreaga sa activitate de promovare a folclorului romanesc autentic.

In anul 1987 Liviu Vasilica infiinteaza “Grupul Teleormanul” alaturi de care incepe sa sustine recitaluri artistice autentice in cadrul emisiunilor, festivalurilor la care a fost invitat in intreaga tara, la radio ori petreceri private. Incepand din acest an si pana la decesul sau “Grupul Teleormanul” se confunda cu maestrul si creatorul sau – Liviu Vasilică. Dupa 1990 a reinfiintat Ansamblul de Cantece si Dansuri “Burnasul” reusind sa transpuna in turneele pe care le sustinea traditii vechi de mult uitate ca “Dragaica”, “Lazarelul” ori “Gurbanul”. A dorit ca prin acest ansamblu sa lase mostenire urmasilor valorile culturale si traditiile specifice zonei teleormanene.

Liviu a fost pasionat de colectionarea costumelor populare autentice. A adunat de la taranii din satele romanesti peste 60 de costume traditionale vechi pe care le-a reconditionat. Artistul mai detinea si o colectie personala ce ajungea la 40 de costume specific teleormanene. Dorea sa realizeze un muzeu pentru pastrarea si transmiterea lor generatiilor tinere dar acest vis nu i s-a indeplinit. Astazi poate fi gasita o colectie in patrimonial Ansamblului de Cantece si Dansuri “Burnasul” din Alexandria.

De-a lungul vietii Liviu Vasilica a imbratisat meseria de medic cu cea de interpret de muzica populara si mai tarziu cu cea de director al Ansamblului de Cantece si Dansuri “Burnasul” care apartinea de Consiliul Judetean Teleorman. Dupa absolvirea Facultatii de Medicina din Bucuresti a profesat ca medic pediatru la Spitalul Judetean din Alexandria.

In ceea ce priveste viata familiala, Liviu s-a considerat un om implinit. A fost casatorit timp de 23 de ani cu Florina Vasilica alaturi de care a avut 4 copii: Valentin, Svetlana, Livia si Florin Vasilica – membru al Grupului Teleorman a carei conducere o preia incepand cu 2004, continuand din acest an mostenirea ce i-a fost lasata de regretatul Liviu Vasilică.(Pentru mai multe informatii despre Florin Vasilica puteti vizita blogul sau oficial –FlorinVasilica.blogspot.com)

Marele artist a incetat din viata la data de 19 octombrie 2004, la varsta de 54 de ani. Liviu Vasilica a murit datorita unei ciroze in ultim stadiu. Cu doua saptamani inainte fusese adus la spital in urma unei hemoragii digestive si internat la sectia de terapie intensiva a Spitalului Fundeni din Bucuresti. Eforturile medicilor de a-i salva viata au fost in zadar.