Warning: file_get_contents(http://youtube.com/get_video_info?video_id=LXw1nt9f1Lk): failed to open stream: HTTP request failed! HTTP/1.0 410 Gone in /home2/sounddes/folcloroltenesc.ro/wp-content/themes/folcloroltenesc/content-single-interpreti.php on line 51

Warning: file_get_contents(http://youtube.com/get_video_info?video_id=AqsMMchyDPg?list=RDd6ajKT9xzvU): failed to open stream: HTTP request failed! HTTP/1.0 410 Gone in /home2/sounddes/folcloroltenesc.ro/wp-content/themes/folcloroltenesc/content-single-interpreti.php on line 63

Warning: file_get_contents(http://youtube.com/get_video_info?video_id=LdGxbQlNxuA): failed to open stream: HTTP request failed! HTTP/1.0 410 Gone in /home2/sounddes/folcloroltenesc.ro/wp-content/themes/folcloroltenesc/content-single-interpreti.php on line 75

Warning: file_get_contents(http://youtube.com/get_video_info?video_id=1mHuf8owjoQ): failed to open stream: HTTP request failed! HTTP/1.0 410 Gone in /home2/sounddes/folcloroltenesc.ro/wp-content/themes/folcloroltenesc/content-single-interpreti.php on line 87

Gheorghe Zamfir s-a născut pe 6 aprilie 1941 in Găeşti, judeţul Dâmboviţa.

La vârsta de 14 ani a început să studieze naiul, continuându-şi studiile în Bucureşti la Academia de Muzică.

Talentul lui Gheorghe Zamfir a fost descoperit de etno-muzicologul Marcel Cellier în anul 1960.

De-a lungul carierei sale, Gheorghe Zamfir a câştigat 120 de discuri de aur şi platină şi a vândut peste 120.000.000 de albume.

Gheorghe Zamfir este cunoscut în întrega lume ca “Zamfir, maestrul naiului”.

Inovator și inventator al naiului

Gheorghe Zamfir aduce schimbări inovatoare naiului tradițional românesc de 20 de tuburi, înlocuindu-l cu noi variante conținând succesiv 22, 25, 28 și 30 de tuburi, pentru lărgirea domeniului tonal, astfel: naiul alto (22 de tuburi), tenor (25 de tuburi), bas (28 de tuburi) și naiul contrabas (30 de tuburi – apărut în 1972). Reușește să obțină câte nouă tonuri pentru fiecare tub, prin modificarea ambușurei. În acest fel devine posibilă interpretarea melancolică la nai a doinelor, cântecelor de leagăn, bocetelor și chiar a unor inflexiuni ale vocii umane. Își asamblează singur naiurile, din lemn de bambus, și le acordează cu ajutorul unei mici cantități de miere de albine introdusă în tuburi. În 2003 confecționează naiul numit Gigantul, având 42 de tuburi, 1,35 m înălțime și 1,2 m lățime.

Cariera artistică muzicală

În 1959 obține Premiul I și titlul de laureat pe țară, și înregistrează primele compoziții proprii în stil folcloric, cu Orchestra Populară a Radiodifuziunii. Devine cunoscut publicului larg după ce este descoperit de etnomuzicologul elvețian Marcel Cellier, care studia muzica populară românească în anii ’60. Ca student, în perioada 1961-1966 călătorește în multe țări europene și câștigă Locul I în numeroase competiții internaționale.

În perioada 1966–1969 este dirijor al Ansamblului folcloric Ciocârlia din București. În 1966 scoate primul său disc cu casa de discuri Electrecord, care cuprinde compoziții ale sale în cel mai autentic spirit popular, printre care și faimoasele sale piese: Doina de Jale și Doina ca de la Vișina. În 1968 scoate cel de al doilea disc cu Electrecord. În 1969 pleacă prin demisie de la Ansamblul folcloric Ciocârlia.

Între anii 1968-1970 întreprinde primele turnee în Germania de Vest, Elveția, URSS, China, unde obține un succes impresionant.

În 1970 înființează propriul său Taraf concertistic, cu care susține, în 1971, 45 de reprezentații la teatrul de la Gaîté – Montparnasse din Paris, folosind pentru prima oară cele patru naiuri (soprano, alto, tenor și bas) create de el însuși în 1968. Reprezentațiile se bucură de un succes fulminant. Va concerta apoi peste tot în lume, elogiile fiind unanime, din Europa, America de Sud, Canada și SUA, până în Australia, Japonia șiAfrica de Sud. Este invitat să susțină concerte, în diferite ocazii, de nenumărați șefi de state și personalități, printre care împărăteasa Japoniei, președintele Columbiei și Papa Ioan Paul al II-lea. Primește nenumărate premii și distincții.
În 1972 creează stilul Nai – Orgă, introducând repertorii noi și lărgind considerabil paleta expresivă de interpretare a naiului.
În 1974 compune Misa pentru Pace, pentru nai, cor, orgă și orchestră, pe care o înregistrează la București cu Orchestra Națională Radio și Corul Madrigal condus de Marin Constantin, sub bagheta dirijorului Paul Popescu.
Single-ul său Eté d’amour devine unul din hiturile cele mai apreciate ale anului 1976. Urmează Păstorul Singuratic, al doilea hit european al său, la care colaborează cu compozitorul și dirijorul german James Last, pe care îl cunoaște într-unul din turneele sale. Ambele cântece anunță venirea unui sunet nemaiîntâlnit până atunci, care îi atrage recunoașterea internațională. Urmează concerte în SUA, la Carnegie Hall, New York (1981) și Kennedy Center, Australia, Noua Zeelandă, Japonia, Canada, Africa de Sud, Scandinavia, Belgia, Franța, Elveția, Austria.
În 1981 își lansează discurile pe piața americană.
În 1982 compune prima Rapsodie și primul Concert pentru nai și orchestră, pe care le înregistrează pentru Phillips cu Filarmonica din Monte Carlo, sub bagheta lui Lawrence Foster.
În 1984 compune primul Cvintet pentru nai și cvartet de coarde, numit Cvintetul Plopilor, pe care îl cântă împreună cu Cvartetul Oxford din Toronto, în transmisie directă la Radio. Compune numeroase lucrări camerale, pe care le execută cu celebrul Cvartet Enescu, în Franța și Germania.
În 1986 înregistrează primul disc cu repertoriu baroc, din care amintim Dublul Concert în re minor pentru vioară și oboi de Johann Sebastian Bach, cu British Chamber Orchestra.
Între 1988-1990 este primit de trei ori la Vatican. Este primul muzician care a cântat în timpul Misei private a Papei Ioan Paul al II-lea. După moartea Sanctității Sale, creează special pentru comemorarea SaConceptul muzical Totus Tuus, un set de piese pentru nai, orgă și grup vocal bărbătesc.