Principalele piese componente ale costumului de Mehedinţi sunt: vâlnicul, catrinţa, cămaşa, cârpa de bumbac sau borangic. Nota specifică a acestui costum este dată de folosirea într-o proporţie mai mare a culorii negru în decorarea pieselor, în special a catrinţelor, vâlnicelor şi cămăşilor dar şi de folosirea firului lat metalic de culoarea argintului pentru ornamentarea vâlnicului care aici poartă denumirea de crăţ. Decorul este plasat în partea inferioară a piesei de cele mai multe ori având forma unei hore.
Pe teritoriul judeţului Mehedinţi, portul popular femeiesc prezintă două forme principale, care se încadrează în tipologia generală a provinciei istorice Oltenia şi anume : 1) costumul cu vilnic denumit ,,opreg creţ” în zonele din nordul judeţului ; „catrinţă”, ,,zăvelcă” sau ,,opreg” în zona de câmpie şi 2) costumul cu două catrinţe dreptunghiulare (perpendiculare), numite ,,opreg îngust” şi ,,fâstâc” în nord şi ,,prestelcă” sau ,,zuvelcă” în Câmpia dunăreană.
Componenţa costumului cu cămaşa lungă (sau deosebit ciupagul şi poalele), încinsă la talie cu brâul şi brăcira, unde se prinde fie vâlnicul, fie cele două catrinţe (una în faţă şi alta la spate), rămâne aceeaşi la toate variantele, ce le prezintă diferenţierile zonale mai restrânse de pe teritoriul Mehedinţiului. Deosebirile de detaliu, care se desprind clin aceste două forme de port, de la un loc la altul, nu privesc componenţa costumului, ci structura însăşi şi compoziţia ornamentală a pieselor ce compun costumul. Singura excepţie — care însă se referă la ordinea în îmbrăcare a pieselor de port — apare la felul de împerechere a brâului cu brăcira (prezente ambele în costumul femeiesc) dat fiind că în unele zone, la costumul cu două catrinţe, peste brâul încins pe cămaşă se încinge imediat şi brăcira, ca cele două catrinţe să fie prinse, pe urmă, peste acestea (mod de a se îmbrăca şi în Banat). In alte zone însă ordinea rămâne cea obişnuită, cu brâul încins peste cămaşă, apoi prins vâlnicul (sau catrinţele) peste care se încinge brăcira, ce, în mod normal, fixează aceste piese de talie.
Pe harta etnografică a judeţului Mehedinţi, privind portul popular, se conturează între cele două zone extreme: zona subcarpatică de munte şi Câmpia dunăreană (cu aspecte net diferenţiate) o largă zonă centrală, cuprinsă între colinele Livezii şi a Poroinei la sud, şi acelor dintre Izvorul Bârzei, Ilovăţ, Sişeşti şi Căzăneşti la nord. în această enclavă etnografică, ce cuprinde comunele Malovăţ, Huşnicioara şi Prunişor, costumul femeiesc păstrează elementele tradiţionale cele mai valabile, care reflectă, în contururi bine definite, valoarea documentară a costumului autentic, specific Mehedinţiului.
Vom prezenta acest tip de costum pentru a arăta apoi filiaţia ce îl leagă de portul femeilor din celelalte zone, cuprinse în teritoriul judeţului Mehedinţi.
Cea mai simplă formulă a costumului femeiesc, care reprezintă totodată şi componenţa străveche a vestimentaţiei din aceste locuri, este costumul cu două catrinţe, denumite local ,,opreg îngust” şi „fâstâc”, având ornamentaţia lineară : opregul de la spate cu vărgile orizontale iar ,,fisticul” din faţă, cu vărgile verticale (,,ca să se cunoască din opreg”). Nota caracteristică a acestor piese este, înainte de toate, sensul divers al vergilor (orizontale şi verticale) ce se succed uniform fără întreruperi (fără chenare) reprezentând motive mărunte modeste, alese în mod curent, cu spetează. Fondul roşu (mai aprins sau mai închis) este de asemenea specific acestor piese, care se poartă perechi, ornamentate fiind cu aceleaşi motive. Poalele cămăşii rămân descoperite pe părţi. Este costumul de vară, purtat frecvent de bătrâne şi de fete tinere. Potrivit şi în acord cu factura modestă a acestui costum, cămaşa prezintă în mod cronologic toate fazele celor două tipuri : cămaşa dreaptă, sau cămaşa încreţită la gât, începând cu ornamentul redus la un singur rând orizontal pe umăr „umeraş”, din portul bătrânelor, până la decorul cu altiţă, încreţ şi râuri pe mânecă.
Capul este îmbrobodit cu peşchir, sau cârpă, peste părul adunat în ,,conci” ; la muncă se poartă legătura triunghiulară.
Din acest costum a evoluat aşa-numitul „costum naţional”, cu opregele înguste egale, ornamentate ambele cu vergi orizontale, care se aglomerează la marginea de jos într-un chenar dezvoltat cu o ,,vargă mare” sau ,,rând mare la poală”.
Al doilea tip de costum, cu vâlnic numit local ,,opreg creţ”, reprezintă costumul sărbătoresc purtat însă în formă mai simplă şi ca îmbrăcăminte de iarnă. Aspectul său diferit faţă de costumul cu 2 catrinţe apare în primul rând în linia evazată a siluetei, vâlnicul fiind încreţit la talie, lărgit la poală şi cuprinzând de jur împrejur corpul femeii, în mod firesc, poalele cămăşii sunt acoperite, şi ceea ce se vede din ele — fiind mai lungi decât opregul — este porţiunea tivului de jos.
În zona centrală, de care ne ocupăm, găsim formele ele bază ale multiplelor categorii, ce le prezintă vâlnicul în judeţul Mehedinţi :
1. Cea mai veche categorie este „opregul creţ”, ţesut integral din lână, „pânzeşte” (năvădit în patru iţe şi ţesut în două, practică specifică Mehedinţiului), denumit şi „opreg mărunt”. Ornamentaţia o constituie vărgile subţiri şi dese în sens vertical „vărgat cu suveica” şi un grup de vărguţe şi orizontale, jos la bordură, denumite „strează”. Tivul este ,,bătut” (un drug din cusătură) cu fir de lână.
2. Găsim opregul „ţesut vâlnic” (cu urzeala ascunsă) ornamentat cu .,râuri alese”, vertical, pe câmpul roşu „cicic”, ceea ce-i conferă o mare preţiozitate, în aprecierea colectivă. Acest opreg „vâlnic” răspândit peste întreaga suprafaţă a Mehedinţiului reprezintă, atât prin tehnica ţesăturii, cât şi prin ornamentaţia de rânduri alese, piesa costumului de sărbătoare.
3. Găsim aici opregul ţesut în 4 iţe, „dimiului”, sau în „ochiuri”.
4. Este prezent şi opregul de tradiţie locală, ţesut în 5 iţe, cu motive reliefate, de „pituţe” şi „mură”.
5. Şi în fine, „opregul cu iţe” — cea mai recentă formă — realizat clin alesătură cu cocleţi.
Costum femeiesc sudul judeţului Mehedinţi
Cămaşa purtată la costumul de sărbătoare — cu opregul creţ — prezintă cele mai valabile elemente ale tipului autentic de Mehedinţi. La prima vedere costatăm abundenţa materialului folosit şi somptuozitatea decorului. Celor patru foi de pânză ale stanilor, se alătură câte două foi ale mânecilor, care ajung până la talie prin lărgimea lor. Gura cămăşii este despicată până la brâu. Specifică acestei zone de baştină a costumului mehedinţean, este decorul „năsipit” al cămăşii, desfăşurat larg, în motive mărunte bine conturate şi dispuse de obicei în ,,râuri sablate” (oblice) pe mânecă. O notă caracteristică apare în decorul feţelor cămăşii, totdeauna în ,,blană de râuri”, lată, plasată mai îndepărtat de gură. Altiţa croită separat, compusă din rânduri alăturate strâns şi „săbăcite” între ele, respectă canonul străvechi al decorului, având rândul de sus totdeauna desprins, încreţul este prezent şi cusut, în mod curent, în tehnica tradiţională.
Ornamentaţia cămăşii executată prin cusătură (arareori prin ţesătură) în puncte specifice, dintre care „punctul bătrânesc năsipit” realizează aspectul reliefat, păstrează coloritul natural al lânei sau al borangicului şi nuanţele de vânăt „poroinic” (roşu închis) şi „nucăriu” (cafeniu) ai coloranţilor casnici. Arniciul negru şi cel roşu, ce a urmat, apare adeseori vopsit în „modur” (o nuanţă liliachie).
Mijlocul este încins totdeauna cu brâul roşu, iar peste brâu cu brăcira nevedită în „ochiuri” sau ,,şerpi”.
Femeia îşi înveleşte capul cu ,,cârpa de borangic” bogat ornamentată, cu accente de culori, adeseori pe fondul gălbui al borangicului. ,,Conciul”, care cuprinde părul, este nelipsit, de asemenea şi „spelcile” sau „scăluşele” cu care se fixează cârpa de conc.
Sursa: Arta populara din Mehedinti – Paul Petrescu , Georgeta Stoica , Elena Secosan , Pavel Ciobanu