Obiceiuri si traditii de nunta in Oltenia

Nunta este evenimentul plin de emotii speciale unde doua inimi se unesc pentru a forma o familie.

Si in zona Olteniei ca si in celelalte regiuni ale tarii exista numeroase obiceuri de nunta. Obiceiurile si traditiile de nunta sunt facute pentru a apara mirii de blesteme. Urmand aceste obiceuri ei vor avea parte de o viata fericita si prospera.

Traditiile de nunta Oltenia sunt inca respectate de sateni. Oltenii sunt oameni plini de viata, care stiu sa petreaca. In urmatoarele randuri voi incerca sa descriu cateva traditii de nunta din Oltenia.

Nasii de nunta sunt nasii de botez ai mirelui, iar voalul miresei, lumanarile si cocarda mirelui trebuie cumparate de nasi obligatoriu.
traditii nunta Oltenia
Pe vremuri oamenii se imbracau in portul popular, iar nunta era tinuta duminica. Invitatia de nunta consta in anuntarea satului in saptamana nuntii, joia sau sambata. In ziua de astazi oamenii nu mai imbraca portul popular, iar invitatiile de nunta se trimit cu minim doua luni inainte.

Sambata dinaintea nuntii se organizeaza fedelesul. Acesta este o petrecere pentru mire si mireasa unde participa prietenii apropiati ai acestora. Spre seara la casa mirelui se impodobeste bradul de nunta, la impodobirea lui participa fetele si flacaii chemati de catre acesta.

In vinerea dinainte nuntii cei doi tineri merg prin sat cu plosca de tuica pentru a face invitatia la nunta. In zona Olteniei nasii de nunta sunt nasii de botez ai mirelui care ii feresc pe acestia de blesteme.

Bradul de nunta simbolizeaza tinerete vesnica. Faptul ca este impodobit cu mere si colaci reprezinta belsug. Dupa impodobirea bradului, se joaca o hora apoi fetele si feciorii pornesc cu el prin sat. La terminarea nuntii se aseaza bradul in fata casei proaspetilor casatoriti pentru a-i proteja de rau. Acesta este lasat acolo pana se usca.


In ziua nuntii, la gatitul miresei, toti cei prezenti o bocesc pentru despartirea de parintii. Urmeaza apoi ceremonialul de iertaciune in fata parintilor miresei, mirii isi cer iertare de la acestia. Parintii fetei ii iarta si le ofera o binecuvantare pentru o viata frumoasa ferita de necazuri.

Udatul

În dimineaţa nunţii, mireasa se duce ”la udat” cu domnişoara de onoare şi cu băiatul cu bradul, plus prieteni. Aceasta înseamnă că mireasa, flăcăul cu bradul şi alaiul miresei merg la cea de-a treia fântâna dinspre răsărit numărată de la casa miresei, însoţiţi, desigur, de lăutari. Flăcăul cu bradul are misiunea de a scoate apă din fântână de trei ori şi, de fiecare dată, împreună cu mireasa, cei doi stropesc/udă mulţimea cu un mănunchi de busuioc înmuiat în apa din găleată (unde trebuie să existe şi ceva bani), în formă de cruce. De asemenea, în găleată trebuie pus şi fusul din care s-a folosit firul împletit de aţă roşie, albă şi albastră. La final, mireasa răstoarnă, cu vârful pantofului, găleata cu apă. Acest obicei, se spune, ar simboliza recolte bogate. Întorşi ”de la udat” la casa miresei, în curte se aşează o masă rotundă pe care se pun: o pâine, zahăr pe pâinea respectivă şi un pahar de vin. Tot acum se pun în brad florile de hârtie colorată confecţionate în seara zilei de joi, plus două batiste, două mere şi mănunchiul de busuioc cu care ”s-a udat”. Mireasa ia o gură de vin şi ”udă”/stropeşte bradul împodobit acum, procedură ce se repetă de trei ori. Pâinea anterior menţionată se rupe în bucăţi şi se împarte celor prezenţi. Apoi, nuntaşii încing o horă, prilej cu care mireasa trece pe la fiecare şi îi prinde în piept floarea de nuntă. În tot acest răstimp, băiatul cu bradul trebuie neapărat să joace şi el în cadrul horei, prezenţa sa fiind obligatorie la acest moment.

Gătitul miresei

O altă etapă importantă în derularea unei nunţi în Oltenia o reprezintă îmbrăcatul/gătitul miresei. Pregătirea miresei pentru cununia religioasă are loc în jurul orelor prânzului, imediat după ”udat”. Astfel, mireasa este aşezată pe un scaun în mijlocul curţii şi cu o oglindă în faţă, iar naşa o aranjează şi îi pune voalul. În tot acest timp, lăutarii îi cântă “Ia-ţi mireasă, ziua bună!”. Cei prezenţi la gătitul miresei aruncă cu bani pe care mireasa trebuie să îi strângă. Tradiţia cere ca mireasa să fie îmbrăcată cu mult fast – în unele zone din Oltenia, cei prezenţi o bocesc pe aceasta deoarece, se spune, aceasta urmează să se despartă de familie pentru totdeauna. Odată încheiată această etapă, toată lumea petrece cu muzică populară, sârbe şi hore, totul lângă o masă bine garnisită cu de-ale gurii. De menţionat că, în Oltenia, în cazurile unde fata locuieşte deja cu viitorul soţ, aceasta este îmbrăcată pentru nuntă la casa părinţilor. Obiceiuri de nuntă în Oltenia. Bărbieritul mirelui Bărbieritul mirelui este un alt moment mult-aşteptat în derularea tradiţiilor la o nuntp oltenească. Astfel, în timp ce mireasa este gătită la ea acasă – ori la dimiciliul părinţilor ei, după caz -, mirele are şi el parte de ”acţiune” la domiciliul său. La fel ca la mireasă, ginerele este aşezat pe un scaun în mijlocul curţii gospodăriei, iar naşul, sau un alt prieten apropiat, îl bărbiereşte – la propriu sau doar se preface, sens în care se folosesc tot felul de obiecte: fie un cuţit, o sabie, o seceră etc., totul spre amuzamentul celor prezenţi, majoritatea prietenii bărbaţii ai mirelui. Naşul care îl va cununa îi va pune mirelui în piept floarea de cununie, plus o bancnotă de bani, iar alaiul porneşte spre casa miresei. Este inutil să mai precizăm că întreaga scenă are loc pe fundal sonor, lăutarii ”prestând” de zor. La finalul fiecăreia dintre cele două etape mai-sus menţionate, gătitul miresei şi bărbieritul mirelui, alaiul de nuntaşi în frunte cu mireasa şi, respectiv – mirele, se reuneşte şi pornesc cu toţii către biserică pentru cununia religioasă. La întoarcerea de la cununat se merge casă la ginere, unde se mănâncă ”turta miresei” pe care i-o oferă soacra şi, apoi, se dansează în jurul mesei. Mai exact, mireasa este urcată pe o masă, se ia o pâine în ţest şi o grămăjoară de zahăr, iar mireasa trebuie ”să guste” din pâinea menţionată, rupând mici bucăţi din ea, cu menţiunea că mireasa trebuie să guste, împreună cu pâinea, şi vinul, dar şi puţin zahăr. Procedura se repetă de trei ori, pâinea fiind ruptă din trei colţuri diferite. Apoi, mireasa este luată în braţe – la propriu, de către soacră, care îi oferă un dar – material de rochie etc. De precizat că, în unele zone din Oltenia, mireasa repetă şi după cununat ”udatul” nuntaşilor, adică stropeşte alaiul de nuntaşi cu un mănunchi de busuioc înmuiat în apa dintr-o găleată (unde trebuie să existe şi ceva bani), stropirea având loc în formă de cruce. La final, mireasa răstoarnă găleata cu apă, după care tot mireasa rupe fusul de unde s-a folosit firul împletit cu trei fire de aţă de culoare roşie, albă şi albastră (fusul fiind în tot acest timp în caldaria cu apă rămasă acasă de dimineaţa de după udat). Odată încheiat acest episod se aruncă peste gardul casei mirelui fusul şi prosopul din brad, apoi se joacă ”Hora miresei” sau ”Nuneasca”. În acest moment se obişnuieşte ca cei apropiaţi să ofere cadouri mirilor.

La terminarea cununei religioase tot alaiul de nunta merge sa petreaca sarbatoarea nuntii.

În ce priveşte ospăţul de nuntă, în Oltenia se obişnuia să aibă loc două petreceri: una în casa miresei – pe timp de zi, şi petrecerea mare – în casa mirelui, odată cu lăsarea serii. Acest obicei se mai păstrează azi doar în anumite zone din Oltenia. De asemenea, specific zonei era că mirii nu stăteau la aceeaşi masă cu restul nuntaşilor şi că trebuia să bea din aceeaşi sticlă de vin şi să mănânce împreună din acelaşi blid cu aceeaşi lingură (de lemn), aceasta pentru a învăţa să împartă totul. Ca şi obiceiuri ce încă se menţin la o nuntă în Oltenie se află ”furatul miresei”, operaţiune derulată de către un grup restrâns de nuntaşi. Ginerele, sau naşul, trebuie apoi să răscumpere mireasa. Aruncarea buchetului miresei este şi ea o etapă nelipsită şi întâlnită la nunţi şi din alte regiuni ale ţării. Acest episod are loc, de regulă, spre finalul petrecerii, mireasa aruncând, cu spatele, buchetul peste cap către un grup de tinere fete nemăritate participante la petrecere, toate strânse laolaltă. Tradiţia spune că cea care va prinde buchetul mieresei se va mărita în anul respectiv. Despodobirea miresei are loc tot spre finalul petrecerii, această operaţiune fiind efectuată de către naşă, care îi va pune miresei, în loc, un batic de gospodină. Voalul miresei este apoi pus, în schimb, unei alte fete nemăritate participante la nuntă. De menţionat că, în a doua jumătate a programului petrecerii, înainte de despodobirea miresei, se obişnuia să se strige darul de nuntă. În fapt, acest obicei se mai păstrează şi astăzi în anumite zone ale Olteniei, dar, în ultimii ani, mulţi au renunţat, înlocuind această tradiţie cu o mică cutie, de regulă sub forma unei căsuţe, unde invitaţii lasă un plic conţinând darul de nuntă. Se păstrează încă obiceiul sărutatului miresei, când mirii merg la fiecare masă şi mulţumesc celor prezenţi pentru participarea la eveniment. Se spune că banii pe care îi primeşte mireasa cu această ocazie îi poate folosi doar ea şi după cum doreşte.

A doua zi dupa nunta, tinerii proaspat casatoriti merg din nou la parintii miresei. Obiceiul este sa mearga cu o turta frumos impodobita. Ei se prezinta pentru a cere a doua iertaciune. Din nou parinti ii iarta si ii binecuvinteaza. Turta este lasata la parintii fetei. Mireasa o despodobeste de flori, apoi porneste in sat alaturi de tot alaiul iar la prima fantana se opresc.Toti cei prezenti se prind intr-o hora. Intre timp mireasa imparte celor din jur florile cu care este impodobita turta oferita la a doua iertaciune. Cumnatul sau un flacau aseaza un pahar cu apa pe jos. Mireasa va trebuie sa-l rastoarne cu varful piciorului, repetand acest lucru de trei ori.

Fiecare zona a Romaniei are traditiile ei, iar fiecare nunta este unica, atat prin traditii, cat si prin alegerile facute de cuplu.